Panem et circenses (lat. „Pîine și jocuri”) – Iuvenal, satira a X-a (81). El reproșează Romei în decadență că nu mai are altă ambiție decît a se hrăni și a se distra. Mai tîrziu expresia a fost interpretată ad litteram, și nu în adevăratul ei înțeles, spre a susține că poporului îi trebuie numai pîine și distracții. Și aceasta a devenit un fel de deviză a cîrmuitorilor care își închipuiau că pot astfel să doarmă liniștiți. Mișcările revoluționare ale popoarelor au devedit limitele istorice ale acestui panem et circenses. LIT.